REVĂRSARE, revărsări, s. f. Acțiunea de a (se) revărsa. 1. Ieșire peste maluri a unei ape; inundație. Jijia și Prutul au avut revărsări în primăvara asta, și unde a stat apa, acuma-i iarba ca peria. SADOVEANU, F. J. 489. ♦ (Învechit, rar) Vărsare (a unei ape în alta). Revărsarea Motrului în Jiu. I. IONESCU, M. 42. 2. Fig. Răspîndire (în număr mare); năvălire. (Cu pronunțare regională) Răvărsarea popoarălor nouă a prefăcut pămîntul. RUSSO, S. 92. 3. Difuzare, împrăștiere, radiație în toate direcțiile (mai ales a luminii sau a căldurii). Într-o revărsare de lumină nesfîrșită soarele sui în cerul albastru. SADOVEANU, O. VI 336. Sub revărsarea slabă a unei lămpi de bucătărie spînzurată într-un cui în marginea ferestrei, trei țigani... își înstrunau vioara, țambalul și contrabasul. ARDELEANU, D. 158.