rezultat sn [At: (a. 1829) AR. / S și: resu~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr résultat, ger Resultat] 1 Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-o judecată, dintr-un fapt, dintr-un calcul etc. Si: consecință (1), efect (2), urmare. 2 (Mpl) Realizare concretă. 3 (Îe) A da ~ (sau ~te) A produce efectul dorit. 4 (Îlav) Fără ~ Inutil. 5 Ceea ce se obține printr-un șir de operații matematice.