risipire sf [At: N. TEST. (1648) 1072 / V: răs~ / Pl: ~ri / E: risipi] 1 (Îoc adunare) Aruncare în toate părțile Si: împrăștiere, risipă (3), (înv) risipiciune. 2 (Îoc adunare) Distrugere prin împrăștiere. 3 (Îe) În ~ În mod dezorganizat (1). 4 (Rar) Dezorganizare interioară Si: tulburare. 5 (Îvr) Suprafață. 6 (Îoc economisire) Cheltuială fără socoteală Si: irosire, risipă (1), risipit¹ (2), (îrg) rășluire (4). 7 (Îe) Cu ~ Din abundență. 8 (Fig) Belșug (1). 9 Dărâmare (1). 10 (Ccr) Dărâmătură (1). 11 (Ccr) Spărtură. 12 (D. ființe aflate într-un grup, care formează o colectivitate, d. grupuri, colectivități) Împrăștiere în direcții diferite Si: dezmembrare (1), împrăștiere, răsfirare, răzlețire. 13 (D. cete înarmate, oști etc.) Împrăștiere. 14 (D. nori, ceață, fum etc.) Destrămare (5). 15 (D. un gând, o durere, o grijă etc.) Îndepărtare.