rochie-furou s. f. Rochie dreaptă, în formă de furou ◊ „Blazers [...] rochia de seară-furou, fără spate, drapată după legile artei statuilor.” Săpt. 12 V 72 p. 16. ◊ „Rochiile de casă au decoltee asemenea rochiilor de seară [...] Sunt simple rochii-furou, lungi, brodate cu paiete sau purtate cu o floare mare roșie.” Săpt. 4 VII 75 p. 8 (din rochie + furou, după fr. robe fourreau)