ROCHIE, rochii, s. f. Îmbrăcăminte femeiască lucrată din diferite țesături, la care bluza și fusta formează o singură piesă, de obicei din același material. Elena Lipan adusese o croitoreasă cu ziua, în casă, să-i prefacă o rochie neagră. C. PETRESCU, C. V. 169. Stăpîna casei, îmbrăcată într-o rochie neagră de mătasă ușoară, încinsă peste mijloc cu un colan lucrat în solzi auriți, stătea în picioare dinaintea mea și mă privea nemișcată. HOGAȘ, M. N. 20. Îi foșnea uscat pe frunze poala lung’ a albei rochii. EMINESCU, O. I 85. – Pronunțat: -chi-e. - Variantă: roche, rochi (MACEDONSKI, O. III 38, CARAGIALE, M. 308), s. f.