RODITOR, -OARE, roditori, -oare, adj. Care dă rod; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate (v. fertil); (despre arbori) cu fructul comestibil (v. fructifer). Copaci roditori de toate soiurile răsăreau... din fînețul înalt și înflorit; HOGAȘ, M. N. 150. Priviți pe cea cîmpie frumoasă, roditoare, Plugarii, muncitorii, lucrînd în foc de soare. ALECSANDRI, O. 245. L-am văzut [pe țăran] aruncînd pe pămînt sămînța roditoare. BĂLCESCU, O. I 324. ◊ Fig. Te văd ieșind din școală și părăsind orașul în care ai muncit, ca să-ți ajungă sufletul și mintea roditoare. ARGHEZI, P. T. 9. Lumina... se aprindea din ce în ce mai biruitoare și roditoare. REBREANU, I. 51.