rostitor, ~oare [At: (a. 1717) URICARIUL^ V, 253/14 / Pl: ~i, ~oare / E: rosti + -tor] 1-2 smf, a (Rar) (Cel) care rostește (1). 3 a Care este exprimat Si: rostit (1), pronunțat, spus. 4 a (Rar) Care aranjează. 5 a (Reg) Foi de urzeală care n-au mai avut loc să treacă prin ițe și spată Si: (reg) mânz.