rostogoli [At: PANN, P. V. II, 4/22 / V: (înv) res~, (reg) răstăgoli, răs~, ~oco~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf rotocol, rostopoli] 1-2 vtr A înainta, a aluneca, a cădea sau a face să înainteze, să alunece, să cadă rotindu-se în jurul lui însuși (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși Si: a veni, a (se) da de-a dura, de-a berbeleacul, de-a tumba, de-a rostogolul (1), (îvr) a se rotoli (1). 3 vt (Îe) A-și ~ ochii (sau privirea) A-și muta ochii, privirea dintr-un punct în altul. 4 vt (îae) A mișca ochii foarte repede (datorită unei anumite stări sufletești) 5 vt (Fig) A da impresia unei mișcări de rostogolire (1). 6 vt (Fig) A imprima o mișcare cu aspect de rostogolire (1). 7-8 vrt A (se) prăbuși (de la înălțime) cu o mișcare de rostogolire. 9 vr A se învârti. 10 vr (Ast; înv; d. corpuri cerești) A se roti în jurul axei sale. 11 vr (D. ape) A curge repede, tumultuos. 12 vr (D. mijloace de circulație) A înainta dând impresia unei mișcări de rostogolire. 13 vi (Reg ; îf rostocoli) A răscoli (prin casă) Si: a cotrobăi (1).