ROTIRE, rotiri, s. f. Acțiunea de a (se) roti; învîrtire, mișcare în cerc sau în spirală; cerc, roată. [Vulturul] venind de departe, cu zborul întins, S-oprise deasupra Ceahlăului nins, Ș-apoi din rotiri tot mai strîmte-n cuprins Căzu, ca să prindă vro pradă. COȘBUC, P. II 297. Sub mînă-i buzduganul, unealtă de pieire, Ca un balaur face în giuru-i o rotire, Un cerc de moarte-n care amar de cine-i prins! ALECSANDRI, P. A. 168. Cînd a putut din rotirea lor să-i prindă un pui, îl ia ca pradă. ȘEZ. II 58. ♦ Mișcare de rotație; învîrtire. Culmea dulcii muzice de sfere Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere. EMINESCU, O. I 160.