RUDENIE. Subst. Rudenie, înrudire, rudire (înv.), înnemurire (reg.), nemotenie (reg.), nemușug (reg.); legătură de sînge; consangvinitate. Neam, viță (fig.), spiță (fig.), rudă, familie, casă, gintă (livr.), seminție, semințenie (înv.), soi (fam.), sămînță (fig.), os (fig.), sînge (fig.). Rudă, rudișoară (dim.), rudenie, rubedenie (pop.), neam, nemurele (pop.), nemuț (pop.), cimotie (reg.), căsean (pop.), casnic (rar); nemet (rar), neamuri, rude. Rudă ascendentă, rudă prin ascendență, ascendent, suitor (înv.). Rudă descendentă, rudă prin descendență, descendent, coborîtor. Rudă directă, rudă prin alianță, rudă colaterală. Linie ascendentă; linie descendentă; linie dreaptă; linie colaterală. Ascendență. Spița neamului, arbore genealogic, linie genealogică. Generație. Genealogie. Genealogist (rar). Adj. Înrudit, înrubedenit (rar); de (același) sînge, consangvin, consîngean; de neam, de familie, de casă. Vb. A fi rudă, a se înrudi, a se rudi (înv.), a se înnemuri (reg.), a fi de geam cu cineva, a-și trage neamul din..., a se trage din..., a fi dintr-un neam, a fi rudă de sînge, a fi de același sînge, a fi sîngele cuiva; a fi neam după Adam (și după Eva), a fi rudă îndepărtată, a fi neam (de) a cincea (a șasea etc.) spiță. A se înrudi, a se încuscri, a se nemoti (reg.), a se face rude, a deveni rude, a se înnemuri (reg.). V. posterioritate, rudenie convențională, rudenie de sînge în linie colaterală, rudenie de sînge în linie dreaptă, rudenie prin încuscrire (alianță), urmaș.