RUJULIȚĂ, rujulițe, s. f. (Bot.) Diminutiv al lui rujă. 1. v. rujă (1). Rujă creață, rujuliță, Măi bădiță Niculiță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49. ◊ Fig. Bine-ai venit sănătos, Trandafirul meu frumos! – Bine-am găsit sănătoasă, Rujulița mea frumoasă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 146. 2. v. rujă (2). Rujulițe și bujori după dalbii-ți obrăjori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103.