RUMENIT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen. Mama rîdea rumenită la față în umbra odăii de țară. SADOVEANU, O. VII 293. Din pahare ce-mi înghit? Vinul alb și rumenit, De la vii moldovenești, Din podgorii muntenești. TEODORESCU, P. P. 500. 2. (Popular) Sulemenit, fardat. De puica dor mi-aduce, De puicuța rumenită, Și de pușca-mi oțelită. HODOȘ, P. P. 201. 3. (Despre alimente) Fript sau copt pînă cînd capătă o culoare rumenă. Cuptorul... era plin de plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. O găină grasă, friptă... Pe deasupra rumenită. ȘEZ. II 78.