Definiția cu ID-ul 931123:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUNC, runcuri, s. n. Loc despădurit sau lăzuit, întrebuințat ca pășune sau ca ogor; poiană în pădure la munte, curătură. Vaci mugind colindă runcul. BENIUC, V. 51. La stînga se înalță, cu gingășie tăiat, un runc verde, întîia treaptă a Ceahlăului. RUSSO, O. 105.