rupt², ~ă a [At: BIBLIA (1688), 159¹/40 / Pl: ~pți, ~e / E: rupe] 1 Lipsit de continuitate. 2 Despărțit în mai multe părți. 3 (D. părți ale corpului) Fracturat (1). 4 (Fig; d. inimă, suflet) Copleșit de milă. 5 (Fig; d. inimă, suflet) Copleșit de durere, de deznădejde. 6 Sfărâmat. 7 (D. construcții) Dărăpănat (1). 8 (Înv; d. pământ) Desțelenit. 9 (D. mișcări, sunete, vorbe etc.) Întretăiat. 10 (Fig; d. relații sociale) Desfăcut (11). 11 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Uzat. 12 (Pex; d. oameni) Zdrențăros. 13 (D. corp sau părți ale corpului) Rănit. 14 (Udp „de”, care arată cauza) Extenuat (1). 15 Smuls. 16 (Îe) A cere smochine ~e din pomii Rusalimului A cere lucruri imposibile. 17 (Îe) A spune (sau a zice) -ales A spune clar, precis. 18 (Îe) A fl ~ din soare (sau din rai) A (fi) foarte frumos.