rânduit, ~ă [At: (a. 1668) IORGA, S. D. VII, 75 / Pl: ~iți, ~e / E: rândui¹] (Adesea în concurență cu orânduit) 1 a Așezat în rând, într-o succesiune regulată Si: înșiruit, aliniat. 2 a Grupat într-un anumit fel. 3 a Aranjat potrivit unor cerințe de ordin practic sau estetic. 4 a Pus în ordine Si: ordonat. 5 a Întocmit. 6 a Hotărât. 7 a Numit într-o anumită slujbă Si: desemnat (3), însărcinat, împuternicit, învestit. 8 a Ursit. 9 sf (Pop) Ursită.