rânză, rânze, s.f. – 1. Pipotă. 2. Stomac. – Cf. alb. rëndës (Șăineanu, DEX, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. rëndës „cheag”, din i.-e. *rendh- „a rupe, a sfâșia, a despica” (Russu, 1970: 191). Cuv. rom. > ucr. ryndža (Scriban; Miklosich, Candrea, cf. DER), pol. ryndza (Scriban, DER), slov. rynska (Scriban).