RÎZĂTOR,-OARE,rîzători,-oare, adj. Care rîde, care arată sau răspîndește veselie, bună dispoziție; vesel. I se păru că vede o figură de om strein, cu zîmbet înveninat, cu ochii rîzători. GANE, N. II 18. Stăm cu glume, rîzători, Pînă-n noapte. COȘBUC, P. II 212. ◊ Fig. L-al orelor zilei șirag rîzător Se-nșir’ cele negre și mute. EMINESCU, O. IV 27.