răfuĭésc v. tr. (rut. rahuvatĭ, a socoti, a număra). Regulez o socoteală, o chestiune, plătesc, achit: răfuĭesc o datorie, un datornic. Fig. Regulez, pun la locu luĭ, fac să tacă, învăț minte: l-a răfuit din doŭă vorbe. V. intr. Bucov. Socotesc, fac socoteală, calculez: el răfuĭește răpede. V. refl. Mă achit, mă plătesc, mă fituĭesc: m’am răfuit de datoriĭ. Fig. Termin o socoteală, o rivalitate (mă explic orĭ mă bat).