RĂSCUMPĂRA, răscumpăr, vb. I. Tranz. 1. A plăti prețul unui lucru vîndut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa. A cules toate economiile din anii cînd era burlac și a făcut datorii ca să răscumpere cutiile cu nestemate. C. PETRESCU, C. V. 353. ♦ A cumpăra un obiect restituind posesorului prețul plătit sau oferindu-i un suprapreț. Se află undeva altul, care vine să-i răscumpere opaițul ori capătul de sîneață, cu două, cu trei, cu zece carboave. C. PETRESCU, R. DR. 25. 2. A obține eliberarea unui captiv, a unui rob, în schimbul unei plăți. Se-mbărbătă după putință... propunîndu-și să nu s-astîmpere pînă ce nu și-a răscumpăra soția. SBIERA, P. 51. Vroiesc să o răscumpăr cu preț oricît de mare Ca să o dau lui Hebro. ALECSANDRI, T. II 269. ◊ Fig. Simțeam în inima mea... pe luptătorii jertfiți ai poporului, răscumpărați în primăvara nouă a lumii. SADOVEANU, E. 74. 3. A lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate. Îi aduc niște bani cu care să răscumpere datoria tatălui său. BOLINTINEANU, O. 342. 4. A compensa printr-o realizare ulterioară o acțiune (dăunătoare); (despre realizări) a constitui o compensație. Dar toate lacrimile mele De s-ar schimba-n eterne stele, Tot n-aș putea răscumpăra O clipă din durerea ta. CERNA, P. 120. Dacă toate versurile ce compun această poemă ar fi fost rele, ar fi ajuns partea pe care o citarăm, ca să le răscumpere pe toate! MACEDONSKI, O. IV 68. Limbile se dezmorțesc și, prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S. III 19. ◊ Refl. pas. Cu monastirile nu se răscumpără sîngele. NEGRUZZI, S. I 146. ♦ Absol. A ispăși. Dacă am păcătuit din prostie ori din neștiință, pune-mă să răscumpăr. SADOVEANU, Z. C. 171.