RĂSFRÎNT, -Ă, răsfrînți, -te, adj. Îndoit, întors în afară. Apăru un flăcău blond, cu cămașă albă răsfrîntă peste gulerul hainei. VORNIC, P. 59. Mi se părea că Bistrița curgea pe subt marginea răsfrîntă a pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 62. [Ea avea] ochi negri, aprinși de ciudă și umbriți de niște gene lungi și răsfrînte. DELAVRANCEA, S. 109. ◊ Fig. Fire răsfrîntă înăuntru, timidă, melancolică. D. ZAMFIRESCU, R. 210.