răsucésc v. tr. (vsl. rasukati-rasučon, a răsuci, d. sukati, a suci; sîrb. raz-sukati, rus. raz-sučitĭ. V. sucesc). Sucesc de maĭ multe orĭ: a răsuci un fir de ață, a-țĭ răsuci mustața. Scrîntesc, luxez: șĭ-a răsucit picĭoru. A te răsuci într’un picĭor, a fi foarte vioĭ și harnic.