RĂUTĂCIOS, -OASĂ, răutăcioși, -oase, adj. (Despre oameni) Plin de răutate, rău din fire; care, fără să aibă un fond rău, e înclinat să jignească, să supere, să tachineze, să facă mici răutăți. Era un om pîclișit și răutăcios la culme; nu avea milă de om nici cît de un cîne. CREANGĂ, O. A. 250. Are vreo fată ori băiet răutăcios. ȘEZ. II 195. ◊ (Substantivat) Ești un răutăcios! zise Ana distrată. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Cînd a văzut unele ca acestea, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. ♦ Care exprimă răutate. Nu-mi era drag, pentru c-avea o figură răutăcioasă și pentru că, de cîte ori se uita la mine, se strîmba. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Zice cu glas răutăcios:... Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. ♦ (Despre vorbe, glume etc.) Care conține răutăți, care supără. Îl frigeau cu glumele lor răutăcioase. GALACTION, O. I 86. – Pronunțat: ră-u-.