RĂZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. Răscoală, răzvrătire. Dacă o veni ceasul răzmeriții: el, în frunte! C. PETRESCU, A. R. 58. Acu dacă a venit răzmerița, oamenii vor s-apuce și ei nițel pămînt. REBREANU, R. II 91. Gătește-mă măiculiță, De-un cal bun și de-o suliță Că la vară-i răzmeriță. SEVASTOS, C. 271. – Pl. și: răzmeriți (ALECSANDRI, T. I 239). – Variante: răzmiriță (ALECSANDRI, T. 955), rezmeriță (RUSSO, S. 171) s. f.