13 definiții pentru răzni
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZNI, răznesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. – Din razna.
RĂZNI, răznesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. – Din razna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răzni [At: PANN, H. 75/5 / S și: răsn~ Pzi: ~nesc / E: razna] 1 vr (Pop; d. vite, oi etc) A se depărta (de cârd, de turmă etc). 2 vr (D. oameni) A se izola (de ai săi). 3 vr A se răzleți (3). 4 vt (Îe) A o~ spre cineva sau ceva A se năpusti asupra cuiva sau a ceva. 5 vt (Îe) A o ~ la fugă A o lua la fugă. 6 vt (Reg) A răpi (1). 7 vt (Olt; Mun; îe) A ~ vorba A pierde firul ideilor. 8 vt (Îae) A face digresiuni în povestire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZNI, răznesc, vb. IV. Refl. (Popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de»; despre vite) A se pierde, a se depărta (de cîrd sau de turmă); (despre oameni) a se despărți, a se separa, a se izola de cineva; a se depărta, a pleca dintr-un loc, a se înstrăina; a se răzleți. De frica ocnei s-a răznit Și-i dus de-atunci. COȘBUC, P. I 130. Oleoleo, frate răzneț, De cînd te-ai răznit de noi Ne-am făcut nouă feciori. TEODORESCU, P. P. 281. Ce te-a tras să te răznești Și să nu ne mai iubești. ALECSANDRI, P. P. 280.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE RĂZNI mă ~esc intranz. pop. (despre ființe) A se separa de grup; a se răzleți. /Din razna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răznì v. 1. a se desghina; 2. a se înstrăina dela ai săi: el de frică s’a răznit și s’a dus la haiducit POP. [Rus. RAZNITI, a despărți].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răznésc v. tr. (vsl. razĭniti, a distinge, d. razĭnŭ, divers; rus. ráznitĭ, róznitĭ, a despărechea, ráznitĭ-sea, a fi diferit, a se depărta. V. razna). Vest. Răzlețesc, despart de aĭ săĭ. V. refl. Mă răzlețesc, mă despart de aĭ meĭ. – În Cod. Vor. 136, 7: răsinit, răzlețit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răzni (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă răznesc, 3 sg. se răznește, imperf. 1 sg. mă răzneam; conj. prez. 1 sg. să mă răznesc, 3 să se răznească; imper. 2 sg. afirm. răznește-te; ger. răznindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!răzni (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se răznește, imperf. 3 sg. se răznea; conj. prez. 3 să se răznească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răzni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răznesc, imperf. 3 sg. răznea; conj. prez. 3 sg. și pl. răznească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZNI vb. v. despărți, dispersa, izola, împrăștia, răsfira, răspândi, răzleți, risipi, separa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZNI vb. a se pierde, a se rătăci, a se răzleți. (Oaia s-a ~ de turmă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZNI vb. a se pierde, a se rătăci, a se răzleți. (Oaia s-a ~ de turmă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răzni vb. v. DESPĂRȚI. DISPERSA. IZOLA. ÎMPRĂȘTIA. RĂSFIRA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. SEPARA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răzni, răznescverb
- 1. (Despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De frica ocnei s-a răznit Și-i dus de-atunci. COȘBUC, P. I 130. DLRLC
- Oleoleo, frate răzneț, De cînd te-ai răznit de noi Ne-am făcut nouă feciori. TEODORESCU, P. P. 281. DLRLC
- Ce te-a tras să te răznești Și să nu ne mai iubești. ALECSANDRI, P. P. 280. DLRLC
-
etimologie:
- razna DEX '98 DEX '09