13 definiții pentru răzni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZNI, răznesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. – Din razna.

RĂZNI, răznesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. – Din razna.

răzni [At: PANN, H. 75/5 / S și: răsn~ Pzi: ~nesc / E: razna] 1 vr (Pop; d. vite, oi etc) A se depărta (de cârd, de turmă etc). 2 vr (D. oameni) A se izola (de ai săi). 3 vr A se răzleți (3). 4 vt (Îe) A o~ spre cineva sau ceva A se năpusti asupra cuiva sau a ceva. 5 vt (Îe) A o ~ la fugă A o lua la fugă. 6 vt (Reg) A răpi (1). 7 vt (Olt; Mun; îe) A ~ vorba A pierde firul ideilor. 8 vt (Îae) A face digresiuni în povestire.

RĂZNI, răznesc, vb. IV. Refl. (Popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de»; despre vite) A se pierde, a se depărta (de cîrd sau de turmă); (despre oameni) a se despărți, a se separa, a se izola de cineva; a se depărta, a pleca dintr-un loc, a se înstrăina; a se răzleți. De frica ocnei s-a răznit Și-i dus de-atunci. COȘBUC, P. I 130. Oleoleo, frate răzneț, De cînd te-ai răznit de noi Ne-am făcut nouă feciori. TEODORESCU, P. P. 281. Ce te-a tras să te răznești Și să nu ne mai iubești. ALECSANDRI, P. P. 280.

A SE RĂZNI mă ~esc intranz. pop. (despre ființe) A se separa de grup; a se răzleți. /Din razna

răznì v. 1. a se desghina; 2. a se înstrăina dela ai săi: el de frică s’a răznit și s’a dus la haiducit POP. [Rus. RAZNITI, a despărți].

răznésc v. tr. (vsl. razĭniti, a distinge, d. razĭnŭ, divers; rus. ráznitĭ, róznitĭ, a despărechea, ráznitĭ-sea, a fi diferit, a se depărta. V. razna). Vest. Răzlețesc, despart de aĭ săĭ. V. refl. Mă răzlețesc, mă despart de aĭ meĭ. – În Cod. Vor. 136, 7: răsinit, răzlețit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzni (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă răznesc, 3 sg. se răznește, imperf. 1 sg. mă răzneam; conj. prez. 1 sg. să mă răznesc, 3 să se răznească; imper. 2 sg. afirm. răznește-te; ger. răznindu-mă

!răzni (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se răznește, imperf. 3 sg. se răznea; conj. prez. 3 să se răznească

răzni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răznesc, imperf. 3 sg. răznea; conj. prez. 3 sg. și pl. răznească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZNI vb. v. despărți, dispersa, izola, împrăștia, răsfira, răspândi, răzleți, risipi, separa.

RĂZNI vb. a se pierde, a se rătăci, a se răzleți. (Oaia s-a ~ de turmă.)

RĂZNI vb. a se pierde, a se rătăci, a se răzleți. (Oaia s-a ~ de turmă.)

răzni vb. v. DESPĂRȚI. DISPERSA. IZOLA. ÎMPRĂȘTIA. RĂSFIRA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. SEPARA.

Intrare: răzni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzni
  • răznire
  • răznit
  • răznitu‑
  • răznind
  • răznindu‑
singular plural
  • răznește
  • răzniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răznesc
(să)
  • răznesc
  • răzneam
  • răznii
  • răznisem
a II-a (tu)
  • răznești
(să)
  • răznești
  • răzneai
  • răzniși
  • răzniseși
a III-a (el, ea)
  • răznește
(să)
  • răznească
  • răznea
  • răzni
  • răznise
plural I (noi)
  • răznim
(să)
  • răznim
  • răzneam
  • răznirăm
  • răzniserăm
  • răznisem
a II-a (voi)
  • răzniți
(să)
  • răzniți
  • răzneați
  • răznirăți
  • răzniserăți
  • răzniseți
a III-a (ei, ele)
  • răznesc
(să)
  • răznească
  • răzneau
  • răzni
  • răzniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzni, răznescverb

  • 1. popular (Despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De frica ocnei s-a răznit Și-i dus de-atunci. COȘBUC, P. I 130. DLRLC
    • format_quote Oleoleo, frate răzneț, De cînd te-ai răznit de noi Ne-am făcut nouă feciori. TEODORESCU, P. P. 281. DLRLC
    • format_quote Ce te-a tras să te răznești Și să nu ne mai iubești. ALECSANDRI, P. P. 280. DLRLC
etimologie:
  • razna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.