răzor¹ sn [At: (a. 1575), BRĂESCU, M. 32 / V: (îrg) ~oară sf roz~, (reg) ~ol, rozol, ~zvor / S și: răsor / Pl: ~oare / E: bg разор] 1 Fâșie îngustă de pământ nearat sau brazdă adâncă servind de obicei ca hotar între două ogoare Si: hat¹ (1). 2 Coamă de pământ formată din două brazde alăturate când arătura se începe de la mijlocul ogorului. 3 (Reg) Șanț făcut prin holdă ca să se scurgă apa. 4 Porțiune de pământ mai ridicată și nearată de-a lungul unui drum sau al unui șanț Si: potecă. 5 Loc arabil sau arat Si: ogor. 6 Strat de flori sau de legume. 7 (Îrg) Fâșie îngustă și lungă de pământ, servind adesea ca unitate de măsură. 8 (Prc) Șir (de viță de vie). 9 (Prc) Distanță între șiruri.