RĂZUI, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înlătura un strat subțire de pe suprafața unui lucru, cu ajutorul răzuitoarei; a rade (2). Geamurile îi sînt înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici cu custura. DELAVRANCEA, S. 184. 2. A freca un corp pe o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit.