SACRILEGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor sfinte, p. ext. a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pîngărire. Copiii cutezară să ceară... înlocuirea cu două tablouri mai apropiate de moda artistică a timpului. Ideea fusese însă respinsă de Elena și Constantin Lipan cu indignare, ca un necugetat sacrilegiu. C. PETRESCU, C. V. 90. – Variantă: sacrilej (CARAGIALE, S. U. 84) s. n.