SAIGÁ (cuv. rus) antilopă s., s. f. Antilopă de mărime mijlocie (1,2-1,7 m lungime, c. 0,8 m înălțime), cu blana groasă, cu peri lânoși, cu botul umflat în partea superioară datorită curburii pronunțate a oaselor nazale; masculii au coarne inelate, drepte, ușor curbate la vârf, de c. 25 cm lungime (Saiga tatarica). Larg răspândită în trecut în stepele din Europa și Asia (în Pleistocen și în Alaska), s-a menținut în România până pe la începutul sec. 18, fiind menționată de D. Cantemir în Descriptio Moldaviae; în prezent se mai întâlnește local la N de Caucaz și în stepele asiatice (Kazahstan, Mongolia, V Chinei).