SALVARE. Subst. Salvare, scăpare, izbăvire (pop.), mîntuire (pop.), mîntuință (înv.), redempțiune (rar). Supraviețuire. Ieșire (fig.), soluție. Eliberare, dezrobire, descătușare, slobozire (pop.). Apărare, salvgardare (livr.), ocrotire, protejare. Ocrotirea sănătății; ocrotirea naturii. Echipă de salvare. Colac (centură) de salvare. Salvator, izbăvitor (pop.), mîntuitor, mesia; eliberator. Adj. Izbăvit (pop.), mîntuit (pop.), dezrobit, descătușat. Salvator, izbăvitor (pop.), mîntuitor; eliberator, dezrobitor. Vb. A (se) salva, a scăpa, a (se) izbăvi (pop.), a (se) mîntui (pop.); a găsi o salvare (o scăpare), a ieși cu bine (din ceva), a scăpa ca prin farmec; a scăpa ca prin urechile acului, a scăpa din gura lupului, a scăpa ca pe mîneca cămășii, a scăpa ieftin, a scăpa cu fața curată; a scăpa de belea, a ieși la liman. A rămîne în viață, a scăpa cu viață, a (se) salva de la moarte, a supraviețui. A (se) elibera, a (se) descătușa (fig.), a (se) dezrobi, a slobozi, a pune în libertate. A apăra, a salvgarda (livr.), a ocroti, a proteja. Adv. În afară de orice pericol; în siguranță. V. apărare, libertate, ocrotire, pază, siguranță.