sancțiune sf [At: NEGULICI / P: ~ți-u~ / V: (înv) sancție, ~nț~ / Pl: ~ni / E: fr sanction, lat sanctio, -onis] 1 Aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie. 2 Confirmare a unui act, a unei decizii etc. de către o autoritate sau o instanță superioară celei care le-a emis, pentru a le da valabilitate. 3 (Pgn) Recunoaștere a valabilității, justeții etc. a ceva. 4 Conferire a unui caracter durabil. 5 Consacrare (4). 6 Măsură represivă aplicată cuiva ca o consecință a nerespectării unei legi, unei dispoziții etc. 7 Pedeapsă atrasă de nerespectarea unei legi, a unei dispoziții etc. 8 (Pgn) Pedeapsă. 9 (În dreptul internațional) Ansamblu de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat. 10 Represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție.