SARMATĂ s. f. (< fr. sarmate < Sarmates): limbă iraniană vorbită de sarmați, veche populație indo-europeană nomadă, înrudită cu sciții, care a populat teritoriile din jurul Mării Negre și a fost asimilată de slavii vechi și de geto-daci. Nu este cunoscută aproape deloc, cele câteva nume în toponimie notate de greci – Iași, Dunăre, Nistru, Olt, Prut etc. – reprezentând prea puțin pentru caracterizarea ei. Se crede că o rămășiță a limbii sarmate și a limbii scite ar fi limba osetă, vorbită de oseți în Republica Osetă din cadrul Federației Ruse.