SASTISI, sastisesc, vb. IV. Refl. 1. (Grecism învechit) A se tulbura, a se zăpăci, a se fîstîci, a se emoționa, a se intimida. Copila, sastisită de-atîta lume străină l-a apucat de pulpana jachetei... gata să plîngă. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Ce vă sastisiți?... Vă iubiți?... Să vă fie de bine. ALECSANDRI, T. I 144. ♦ Tranz. A tulbura, a deranja. Blajina localnică stăpînire ne-a îngăduit să trăim ca în sînul lui Avram, fără de a ne mai sastisi cu statistice iscodiri. ODOBESCU, S. III 218. 2. A se plictisi, a fi sătul de ceva. ◊ Tranz. L-au sastisit politicianii tîmpiți. REBREANU, R. I 183.