satisface vt [At: STAMATI, D. / Pzi: satisfac / E: lat satisfacere, fr satisfaire, (după face)] 1 (C. i. dorințe, porniri, necesități, exigențe, norme etc.) A aduce la îndeplinire. 2 (C. i. dorințe, porniri, necesități, exigențe, norme etc.) A fi conform cu... 3 (Spc; rar; c. i. obligații, datorii) A onora etc. potrivit unei convenții, unui angajament. 4 (D. militari în termen; sens curent; îe) A(-și) ~ serviciul militar (sau armata) A îndeplini serviciul militar Si: a face armata. 5 (C. i. oameni) A îndeplini anumite dorințe, porniri, necesități etc., făcând să fie mulțumit, împăcat Si: a mulțumi. 6 (Spc) A repara o ofensă (printr-o înfruntare directă).