SATISFĂCUT, -Ă, satisfăcuți, -te, adj. Care este plin de mulțumire, de satisfacție; care exprimă mulțumire, mulțumit. Cuprinse cu o privire satisfăcută și protectoare copiii strînși în juru-i. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ Ale cărui dorințe, exigențe au fost îndeplinite, căruia i s-a dat satisfacție. Nu mi s-a adresat nimeni să plece nesatisfăcut. C. PETRESCU, C. V. 134. Satisfăcut, portarul se înmuie și nu-i ascultă pînă la capăt. REBREANU, R. I 269. Pentru astă-dată vă cred satisfăcuți. CARAGIALE, O. III 142. ♦ (Despre dorințe, exigențe) Îndeplinit.