SAVANTLÎC, savantlîcuri, s. n. (Familiar) Erudiție; (cu sens depreciativ) paradă de erudiție, pedanterie, prețiozitate. Cartea e de un savantlîc cu totul nepotrivit menirii ei și e înțesată de neologisme. CĂLINESCU, I. C. 148. ♦ Preocupare științifică. Sătul de la un timp de savantlîcuri, simțeam nevoia să petrec, să rîd. M. I. CARAGIALE, C. 115.