2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sbate v. 1. a se mișca mereu și cu vioiciune; 2. a se svârcoli, a se frământa: cum se sbate peștele pe uscat. [Lat. EXBATTERE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sbate (sbătut, -ătut), vb.1. A lovi mereu, a clătina. – 2. A agita, a amesteca. – 3. (Refl.) A se forța, a se lupta. – 4. (Refl.) A se strădui, a se chinui, a se preocupa. – Var. zbate. Mr. zbat(ire). Lat. *ex-battĕre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 1930; Pascu, I, 50), cf. it. sbattere, fr. ébattre, sau de la bate, cu s- expresiv. – Der. sbătae, s. f. (luptă), rar.

Intrare: sbatere
sbatere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sbatere
  • sbaterea
plural
  • sbateri
  • sbaterile
genitiv-dativ singular
  • sbateri
  • sbaterii
plural
  • sbateri
  • sbaterilor
vocativ singular
plural
Intrare: sbate
verb (VT606)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sbate
  • sbatere
  • sbătut
  • sbătutu‑
  • sbătând
  • sbătându‑
singular plural
  • sbate
  • sbateți
  • sbăteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sbat
(să)
  • sbat
  • sbăteam
  • sbătui
  • sbătusem
a II-a (tu)
  • sbați
(să)
  • sbați
  • sbăteai
  • sbătuși
  • sbătuseși
a III-a (el, ea)
  • sbate
(să)
  • sba
  • sbătea
  • sbătu
  • sbătuse
plural I (noi)
  • sbatem
(să)
  • sbatem
  • sbăteam
  • sbăturăm
  • sbătuserăm
  • sbătusem
a II-a (voi)
  • sbateți
(să)
  • sbateți
  • sbăteați
  • sbăturăți
  • sbătuserăți
  • sbătuseți
a III-a (ei, ele)
  • sbat
(să)
  • sba
  • sbăteau
  • sbătu
  • sbătuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)