sbeg (zbeguri), s. n. – Joacă, săritură. – Var. zbeg, și der. Sb. zbjeg „alergare”, din sl. begŭ (Cihac, II, 326; Tiktin), cf. cr., slov. sbeg, pol. zbieg. – Der. sbe(n)gui, vb. ( a juca, a sări); sbigui (var. sbihui, sghihui, sbrehui), vb. (Mold., a sări, a zburda); sbe(n)guială, s. f. (hîrjoană, joacă); sbughi, vb. (a o șterge, a o tuli). Pentru tratamentul acestor der., evident expresiv, cf. der. lui smîc, sbanț, și sbilț.