scânteie sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 136^v/3 / V: (îvr) ~tă, ~eaie, scântei sm, schin~, (reg) scăntea, schintaie, ~tană, ~tie, schintană^[1], schinteană, schintie, scluntie, (îvr) ~tea / Pl: scântei / E: ml *scantillia (lit scintilla)] 1 Particulă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure, dintr-un material dur în timpul prelucrării etc., stingându-se foarte repede, datorită pierderii de căldură prin răcire în aer. 2 (Îs) ~ electrică Tip de descărcare electrică luminoasă, care apare la tensiuni ridicate între electrozi, având caracter discontinuu (și distructiv). 3 Strălucire specifică, vie, în ochi, în privire, care trădează un sentiment puternic Si: scăpărare (10), scânteiere (5), sclipire. 4 (Îe) A i se face (cuiva) ~ei (pe dinaintea ochilor) Se spune când cineva primește o lovitură (fizică sau morală) puternică (și are senzația că vede scântei (1). 5 (Reg; îe) A vedea ~ei verzi A vedea stele verzi. 6 (Îe) A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul (sau, rar, ca făurarul) cu ~eia (ori cu ~eile) A se obișnui (sau a ajunge să se obișnuiască) cu ceva (neplăcut, rău). 7 Lumină puțin intensă (și intermitentă) ca o scânteie (1) Si: licăr, lucire, scăpărare (5), (liv) scintilație. 8 Sclipire. 9 (Fig) Fapt, în aparență neînsemnat, care declanșează o acțiune, un sentiment. 10 (Fig; de obicei udp „de”) Părticică neînsemnată (din ceva) Si: fărâmă (2), pic¹, (reg) țâră. 11 (Bot; Trs) Garofiță (3) (Dianthus carthusianorum). 12 (Bot; reg) Liliac (Syringa vulgaris). 13 (Bot; Trs; lpl) Bănuți (9) (Bellis perennis). 14 (Bot; reg) Scânteiuță (4) (Anagallis arvensis).