scandal sn [At: (a. 1652) IORGA, C. I. II, 243 / V: (înv) ~ă, ~dălă, ~delă sf, (reg) ~del^[1] sm, ~dilă sf, scăn~ / A și: (înv) scandal / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: slv скандалъ, ngr σκάνδαλον, fr scandale, lat scandalum] 1 (Înv) Prilej de a păcătui. 2 (Înv) Păcat². 3 Ceea ce încalcă normele morale sau sociale și provoacă indignare, revoltă, protest, nemulțumire etc. 4 Ceea ce contrariază, ofensează modul de a gândi comun al cuiva. 5 (Pex) Persoană care oferă prilej de indignare, de revoltă, de nemulțumire. 6 Indignare provocată de o faptă urâtă, neconformă cu normele morale ori sociale existente. 7 (Reg; îe) A-i fi ~del A fi contrariat de ceva, părându-i-se ciudat. 8 (Îrg) Jenă provocată de o faptă (rușinoasă) proprie sau a altcuiva. 9 Reacție de protest violentă (manifestată oral sau în scris) față de ceva considerat nedemn, rușinos, jignitor, șocant, inacceptabil etc. 10 Ceartă violentă, zgomotoasă, adesea însoțită de bătaie, de vătămări corporale, de deteriorări de obiecte, provocată de cineva sau izbucnită între două sau mai multe persoane. 11 (Pex) Zgomot, gălăgie mare produsă de un scandal (10). 12 (Pgn) Zgomot, gălăgie mare Si: zarvă. 13 (Înv) Neînțelegere. 14 (Înv) Vrajbă. 15 (Înv) Supărare (pe sau între ...). 16 (Îrg) Greutate pe care o îmtâmpină cineva într-o acțiune. 17 (Înv; îs) Piatra (sau pietruța, stânca) ~lei (sau ~ului, de ~ă) Dificultate neprevăzută. 18 (Fam) Portjartier.