SCHELETIC, -Ă, scheletici, -e, adj. Cu înfățișare de schelet, ca un schelet; slab, uscat. În primăvara de lipsă a anului aceluia, se ridicau... și copii scheletici. SADOVEANU, N. F. 153. Anton Mușat întinse mîna scheletică. C. PETRESCU, C. V. 67. ◊ Fig. Un puț înalt și scheletic, cu cumpănă. DUMITRIU, V. L. 109.