SCHINGIUIRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; maltratare, tortură, caznă. Schingiuirea țăranilor și a țiganilor făcea parte din obiceiurile zilnice și era o prerogativă a proprietarilor. ALECSANDRI, C. 235. Intri într-o cămară... care servea spre schingiuirea prizonierilor. NEGRUZZI, S. I 311.