sclav, ~ă [At: ASACHI, L. 110¹/45 / V: (îvr) șc~ / Pl: ~i, ~e / E: lat sclavus] 1 smf (În epoca scalvagistă) Om aflat în puterea absolută a unui stăpân care l-a făcut prizonier sau l-a cumpărat Si: rob, (rar) serv (2). 2 a (Îvr) Care aparține sclavilor (1). 3 a (Îvr) Privitor la sclavi (1). 4 a (Îvr) Specific sclavilor (1). 5 smf (Pex; de obicei cu determinări în genitiv) Om aservit din punct de vedere economic, social, politic. 6-7 smf, a (Persoană) care satisface cu supunere oarbă, în mod servil, voința, dorința, capriciile cuiva. 8-9 smf, a (Pan; de obicei cu deterninări în genitiv) (Persoană) care își subordonează (integral) voința sau acțiunile unei pasiuni, unui viciu, unei dogme, etc., fiind stăpânită de aceasta.