sclipire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: sclipi] (Adesea cu determinări în genitiv) 1 Lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie Si: licăr, licărire, lucire, scânteiere (3), scăpărare (5), sclipeală (1), sclipit¹ (1), (liv) scintilație, (nob) sclipuire¹ (1). 2 Lumină vie și strălucitoare Si: scăpărare (6), strălucire. 3 Strălucire specifică a ochilor, care trădează un sentiment puternic Si: licărire, lucire, scăpărare (10), scânteiere (5), (rar) sticlire, sclipet¹, sclipiș (2)