SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scînteietor. În întunericul ferestrelor, se răsuceau mereu fîșii de fum, cu mii de scîntei sclipitoare. REBREANU, R. I 275. Văpaia lunei s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140. Roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. EMINESCU, N. 8.