scobór, a -î v. tr. (din cobor, cum se zice maĭ rar, ĭar acesta din pogor. – Scobor, scoboară; scoboram; să scoboare). Daŭ jos, las în jos: a scoborî cĭutura în fîntînă, (fig.) a scoborî tonu. V. intr. (Rar). Oile scoboară de la munte. V. refl. Mă daŭ jos: oile oile se scoboară de la munte. Fig. Descind, mă trag: Româniĭ se scoboară din Romanĭ. – Maĭ des: daŭ jos, las maĭ jos, mă daŭ jos, mă trag din.