Definiția cu ID-ul 941382:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORNITURĂ, scornituri, s. f. (Mai ales la pl.) Afirmație falsă și de rea-credință; minciună. Tata a spus la cîrciumă, unde oamenii începuseră să-l ocolească pe Iancu: nu vă mai băgați în cap scornituri. PAS, Z. I 62. Tot ce s-a spus au fost scornituri. SADOVEANU, P. S. 186. Ia lasă, lasă, cinstite părinte; nu mai umbla și sfinția-ta cu scornituri de-aceste chiar în ziua de lăsatul-secului. CREANGĂ, A. 94.