scris, -ă adj. Ursit, predestinat: ce ți-e scris, în frunte ție pus (Prov.). Așa ĭ-a fost scris, așa ĭ-a fost soarta. Zugrăvit, pictat, ornat, cu colorĭ, încondeiat: oŭă scrise. A rămînea ca scris (pe părete), a rămînea tablou, uimit, surprins. Scrisă de frumoasă (ce era), foarte frumoasă (o femeĭe. V. coz). S. f. Ursită, soartă, destin: așa ĭ-a fost scrisă. Dosu uneĭ monete, opus pajuriĭ. Pl. Porunca scrisă: scrisele împăratuluĭ (V. rescript). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a scrie: pin vorbă și pin scris, scrisu și cititu. Scriitură, scrisoare, vorbe scrise (ca formă de litere): ĭ-am recunoscut scrisu. Lucrurĭ (ideĭ) scrise: voĭ credeațĭ in scrisu vostru (Em.). Hîrtie financiară (efect, bon, acțiune ș. a.): scrisurĭ de ale bănciĭ Naționale. – Ca inventatorĭ al mașiniĭ de scris sînt menționați aceștia: Italianu Petru Conți, care, la 1822, și-a vîndut invențiunea în Francia; Americanu Austin Burth (1829); Austriacu Petru Mitterhofer, tîmplar din Tirol, care, la 1864, a inventat o mașină de scris completă și utilizabilă și a murit sărac și obscur (ĭar astăzi are un bust de bronz la Viena); Francezu Petru Foucauld, care a prezentat-o ca dar luĭ Napoleon III și a primit de la șambelanu luĭ sfat să se ocupe de lucrurĭ maĭ practice; Americanu Lakham Scoles, ziarist din Milwaukee (Statele Unite), care, la 1873, a construit și el o mașină de scris, pe care fiica luĭ, pe atunci în etate de 20 de ani, a scris o scrisoare. Dar nicĭ el n’a fost înțeles de public și n’a tras folos din invențiunea luĭ, pe cînd astăzi nu există bĭuroŭ fără mașină de scris!