sculător, ~oare [At: PSALT. 30 / Pl: ~i, ~oare / E: scula + -ător] 1 a (Îvr) Care părăsește poziția orizontală (sau șezândă) pentru a-și îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziție (relativ) verticală. 2 sm (Înv; Trs) Ceas deșteptător. 3 sf (Îvr) Înviere. 4 sf (Îvr; fig) Sculare (6). 5 sm (Înv) Inamic. 6 sf (Bot; reg) Gemănarița (Orchis papilonacea). 7 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis militaris). 8 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis purpurea). 9 sf (Bot; reg) Untul-vacii (Orchis morio). 10 sf Poroinic (Orchis mascula). 11 sf (Bot; reg) Vătămătoare (Anthyllis vulneraria). 12 sf (Bot; reg) Linariță (Linaria vulgaris). 13 sf (Bot; Ban) Vinariță (Aperula odorata). 14 sf (Bot; îc) ~oare-mare Mutulică (Scopolia carniolica). corectat(ă)