SCURTARE, scurtări, s. f. Acțiunea de a scurta și rezultatul ei. 1. Micșorare, retezare, tăiere (din lungime sau din înălțime). 2. Reducere a duratei (vieții); ucidere, omorîre. Să țină feciorii pas, Pe sunetul dobelor, Pe scurtarea zilelor, Pe sunetul trîmbiții, Pe scurtarea vieții. HODOȘ, P. P. 228. Într-o gioi de dimineață Zi scurtării lui de viață, Brîncoveanul se scula, Fața blîndă el spăla. ALECSANDRI, P. P. 210.