secundă (< it. seconda „a doua”) 1. Intervalul* (simplu) dintre două trepte* consecutive ale scării muzicale diatonice*; se notează uneori cu cifra 2. Tipuri diatonice în sistemul temperat*: s. mare (ex.: do-re, fa-sol) valorează 1 ton* și se notează cu 2 M; s. mică (ex.: mi-fa, si-do) valorează 1 semiton* și se notează cu 2 M. Cu alterații* se obțin s. cromatice de diferite tipuri. Este importantă s. mărită (ex.: fa-sol diez și bemol-do diez), care cuprinde 1 1/2 tonuri sau 3 semitonuri. Se notează cu 2+ și caracterizează intervalul dintre treptele VI-VII ale gamei* minore* armonice clasice. În modurile* pop., s. mărită apare între alte trepte; sunt și moduri cu 2 s. mărite. Toate tipurile de s. sunt intervale disonante*. În sistemul temperat și tonal, s. mărită (interval disonant) este enarmonică (2) cu terța mică (interval imperfect consonant*), cuprinzând același număr de 3 semitonuri. S. micșorată (ex.: do-re dublu bemol, mi-fa bemol) este enarmonică cu intervalul de primă* și deci nu cuprinde nici un semiton. Prin răsturnare*, s. mare devine septime* mică (ex. fa-sol → sol-fa), iar s. mică, septime mare (ex.: mi-fa → fa-mi). S. mărită devine septimă micșorată (ex.: si bemol-do diez → do diez-si bemol). Rezolvarea* în interval consonant a s. se obține în multe moduri, după caz (ex. s. mare do-re poate fi rezolvată în do-mi bemol, si-re, si bemol-re etc., iar s. mărită fa-sol diez în mi-sol, fa-la sau mi-la). 2. Treapta a doua a unei game (supratonica*), numărând de la tonică*, situată pe o treaptă dată. ♦ În gama naturală* (G. Zarlino), s. mare are două mărimi: do-re, fa-sol și sol-la un ton mic 10/9. Rezultă că în această gamă terța mică re-fa 32/27 este mai mică cu o comă* sintonică 81/80 decât mi-sol; cvinta re-la 40/27 este mai mică cu aceeași comă decât do-sol 3/2, pe când cvarta la-re 27/20 este mai mare cu aceeași comă decât do-fa 4/3.